In timp ce pe unii timpul doar ii imbatraneste, pe altii ii face mai intelepti si mai puternici. Cand vorbim despre institutii cu vechime, ne gandim la traditie si prestigiu. Rar ne gandim si la toate greutatile pe care acea institutie le-a intampinat de-a lungul anilor si la munca depusa pentru a ramane relevanta si in ziua de astazi.
Povestea Ciserom a inceput acum 90 de ani in orasul Sebes, unde continua si in ziua de astazi. Nu doar ca merge inainte, dar este si o poveste de succes, cu exporturi in Europa si SUA, precum si noi colectii de sosete, aliniate celor mai noi tendinte in moda si gusturi.
Cum reuseste aceasta fabrica de ciorapi din Sebes sa ramana un jucator important pe o piata dominata de brandurile marilor corporatii? Raspunsul il au cei peste 320 angajati ai firmei. „Familia Ciserom” are o pasiune rar intalnita pentru munca ei, rezultata din respectul pe care vechii colegi si-l arata unii altora, dar si dintr-un instinct al lucrului bine facut.
„Trebuie sa pui suflet in ceea ce faci, sa iti placa, sa o faci cu pasiune – mai ales ca sunt o fire dinamica, imi place sa fac si sa invat lucruri noi”, explica Stelian Bran, creator modele. Relatia lui cu Ciserom este una de lunga durata. Nu e mereu usoara, dar satisfactia nu lipseste. „Respectul si increderea sunt foarte importante in aceasta firma . Lucrez de 29 ani la Ciserom si imi place sa fiu constant.” Stelian este la a doua generatie in firma, ambii lui parinti iesind aici la pensie. „Tatal meu imi spunea mereu: Ca sa poti face aceasta meserie, trebuie sa o ai in sange. Este o meserie complicata, vei iesi la pensie si tot nu o vei cunoaste indeajuns, deoarece mereu vor aparea lucruri noi.”
Angajatii inteleg prea bine ca respectul pentru traditie nu trebuie sa stea in calea evolutiei. Fiecare perioada a avut tendintele ei, iar fabrica de ciorapi s-a adaptat cu brio. Astazi, regulile dure ale capitalismului cer celor de la Ciserom sa fie mereu cu un pas inainte.
Adrian Similie, maistru atelier tricotat povesteste despre schimbarile pe care le-a intampinat: „Am inceput sa lucrez la Ciserom de cand aveam 16 ani, in anul 1985. Imi placea ceea ce faceam, nu mi se parea greu, eram tanar si totul venea de la sine. Am inceput sa lucrez cu masinile vechi, apoi din anul 1996 am inceput sa lucrez la cele noi, computerizate.”
Oricat de puternica ar fi traditia, adaptabilitatea la noile tehnologii este vitala pentru viitorul Ciserom. Un lucru, insa, a ramas neschimbat pentru Adrian: „Simt ca este cea de-a doua casa pentru mine, o a doua familie.”
Si tot ca o familie, Ciserom spera sa implineasca si 100 de ani.
Lasă un răspuns