O destinatie obligatorie – Clisura Dunarii

06/09/2017 | Autor: | Posted in Cazare

Despre Defileul Dunarii am invatat in gimnaziu la geografie, am aflat ca destinatie de concediu de la prietenii care au vizitat zona, am cules informatii de pe internet, dar ceea ce am aflat in mod direct vizitand-o mi-a depasit cu mult asteptarile.

Inca de la inceput am fost suprinsa de usurinta accesibilitatii in zona (DN 57) ce leaga Orsova de Moldova Noua, de diversitatea unitatilor de cazare din zona si de varietatea ofertelor serviciilor puse la dispozitie de acestea.

Dar ceea in jurul careia se face tot acest “efort” este Clisura Dunarii, sectoarele inguste din cadrul defileului numite ca urmare a curentilor puternici ce dau impresia de apa clocotita, cazane – Cazanele Mici si Cazanele Mari.

Pentru a vedea defileul Dunarii in deplinatatea sa peisagistica am luat hotararea sa plec intr-o croaziera pe un vapor pentru circa 4 ore din orasul Orsova. Dupa un mic dejun copios in curtea unitatii de cazare, “inarmata” cu sapca pentru a ma proteja de razele puternice ale soarelui din luna lui cuptor (iulie) si cu aparat de fotografiat, am putut admira in liniste alaturi de ceilalti “locatari” de ocazie din ambarcatiune frumusetea naturii care mi se infatisa.

Din largimea golfului unde Cerna se varsa in Dunare, ne-am afundat spre un sptiu tot mai ingust pe care Dunarea cu “incapatanare” s-a straduit sa il strabata. Mai intai am admirat peisajul, apoi valurile create de siajul creat prin deplasarea vasului, iar dupa circa 30 minute din momentul parasirii orasului, pe malul sarbesc am observat Tabula Traiani despre care citisem ca fusese ridicata deasupra apei pentru a o putea vedea si astazi ca urmare a cresterii nivelului apei fluviului cu aprox. 30 m. datorita construirii Sistemului Hidroenergetic si de Navigatie Portile de Fier din anii ’70 in colaborare cu fosta Iugoslavie.

Cu aceasta ocazie am aflat si ca aceasta inscriptie de acum 2 milenii ar fi marcat alaturi de celelalte 9 (care insa nu s-au mai pastrat pana in prezent), ar fi marcat un elogiu adus imparatului Traian care a marsaluit de la Roma pana in batrana Dacie pe care a si cucerit-o.

Aproape imediat dupa aceasta marturie vie a istoriei, Dunarea “a fost obligata” sa se ingusteze creand Cazanele Mici, urmate apoi de largirea de la Mraconia unde poate admirat si Chipul lui Decebal, connsiderat cea mai mare statuie realizata de om pe Dunare.

Urmeaza Cazanele Mari (acestea pot fi vizitate numai de pe apa) ocazie cu care am putut patrunde in ordine in pestera Veternai si pestera Ponicova / Pestera de la Gura Apei / Pestera liliecilor.
In continuare urmand acelasi traseu sinuos Dunarea se largeste progresiv pe directia generala est – vest pana la intrarea acesteia in tara.

A fost una din cele mai inedite experinte de care am avut parte si cu siguranta voi reveni pentru ca zona are multe alte frumuseti care asteapta sa fie descoperite dupa cum am auzit si citit: trasee turistice, vizite la stanele “bacuilor” (populatie cu preocupari tradtionale) din zona, sarbatori campenesti precum Festivalul smochinelor din localitatea Svinita, Festivalul de folk din localitatea Eibenthal.

Un articol oferit de Casa Dorului, Cazare Clisura Dunarii.

Autor:

In earticole.Com autorul a publicat un numar de 2 articole .In curand si alte noutati.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?