Categorii
Stiinta si Tehnologie

Cultura de floarea soarelui, influentata de temperatura si hibrizi

Floarea-soarelui (Helianthus annuus L.) este o planta oleifera ierboasa, (a carei seminte sau fructe contin ulei gras), care a fost domesticita in jurul anului 1000 i.Hr., in vestul SUA.
Floarea-soarelui are utilizari in alimentatia omului si in hrana animalelor, utilizari industriale si energetice, la care se adauga o serie de utilizari specifice.
Soiurile cu polenizare libera (salbatice) au fost inlocuite cu hibrizi de floarea-soarelui, determinand aparitia unei noi etape in dezvoltarea tehnologiei de cultivare a acestei plante oleaginoase (etapa florii-soarelui hibride).
Acesta trecere de la creerea de soiuiri la creerea de hibrizi a constituit pentru cultura de floarea-soarelui, un salt calitativ, ce a asigurat cresterea productiei si a continutului de ulei.
In prezent, in cultura de floarea soarelui se folosec pe scara larga hibrizii performanti, atent selectionati.
Fructele acestei plante – achenele – contin 43 – 32 % de ulei, 20 % de substante proteice, 5 % de hidrati de carbon, 35 % de cenusa.
Pe langa continutul in aminoacizi esentiali (triptofan, izoleucina, lizina), floarea-soarelui de “rontait” are si un continut ridicat de fier, glucide, saruri minerale, vitamine asigura in jur de 550 calorii/100 g seminte consumate.
Romania este considerata prima tara din lume care a cultivat hibrizi de floarea-soarelui obtinuti pe baza de androsterilitate nucleara marcata genetic, primii hibrizi creati fiind Fundulea 52 si Fundulea 53, introdusi in productie in anul 1973
Hibrizii de floarea-soarelui admisi pentru a fi cultivati in Romania in anul 2009 sunt: Aitana, Alex, Almanzor, Anabela SU, Arena, Arpad, Aurasol, Betina, etc.
Pe langa calitatea genetica a acestor hibrizi, cultura de floarea soarelui are nevoie de unele conditii mediu si de tehnologie pentru a asigura productiile maxime specifice caracteristicilor acestora.
Cerintele de mediu in cultura de floarea soarelui se impart in cerinte de temperatura, cerinte de lumina, cerinte de umiditate si cerinte de sol.
Floarea-soarelui ofera recolte bune in regiunile in care media temperaturilor din perioada de vegetatie (aprilie-august) este de 18 – 22 grade C.
Excesul de temperatura determina reducerea continutului de acid linoleic in uleiul de floarea-soarelui.
Plantele tinere rezista perioade scurte de timp la temperatura de pana la – 8 grade C,. Expunerea la temperaturi scazute pe o perioada mai lunga de timp, afecteaza negativ plantele.
Floarea-soarelui este o planta care are un consum de apa foarte ridicat, dar cu toate acestea are o rezistenta sporita la seceta.
Cerintele plantelor de floarea-soarelui fata de factorul apa sunt diferite in functie de faza de vegetatie.
Floarea-soarelui este o planta care are nevoie de multa lumina, iar timpul posomorat si lumina slaba, de la inceputul perioadei de vegetatiei, poate conduce la inhibitie, la formarea de tulpini subtiri si frunze mici, reducand recolta.
O caracteristica a acestei plante este fenomanul de heliotropism ceea ce face ca planta sa se roteasca dupa sursa de lumina.
Floarea-soarelui prefera solurile cu fertilitate ridicata, cu textura mijlocie (lutoase sau luto-nisipoase), profunde si cu o capacitate mare de retinere a apei si un pH cuprins intre 6,4-7,2.
Se recomanda ca lucrarile de pregatire a solului sa fie facute cat mai eficient, evitandu-se trecerile repetate pe teren care determina inrautatirea insusirilor solului, stiind faptul ca lucrarea de arat solicita 25 – 30 % din consumul de combustibil al tractoarelor si utilajelor agricole, pe intreaga tehnologie.
Daca cultura de floarea-soarelui amplaseaza dupa porumbul pentru boabe, campul se discuieste in doua directii, la o adancime de 6 – 8 cm si se ara la adancimea de 25 – 27 cm.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *