Tehnologia de cultivare a graului este o activitate foarte complexa si are nevoie de o atentie sporita deoarece neefectuarea unei etape importante din procesul de cultivare duce la piederi de recolta atat cantitativ cat si calitativ.
Dupa cum bine stim, perioada de seceris, este o perioada in care fermierul are posibilitatea sa observe si sa adune roadele muncii sale de aproape un an de zile. Dupa recoltare vine un proces tehnologic foarte elaborat care poate sa distruga recolta in cazul in care nu i se acorda atentia cuvenita, si mai exact depozitarea graului.
Depozitarea graului la ora actuala se face in silozuri special amenajate care dispun de sisteme performante de uscare si aerare ce permite fermierului sa controleze in mare parte toate procesele aparute in aceasta perioada. Aceste siteme performante ajuta si in cazul in care graul este recoltat cu un continut mare de apa, existand posibilitate de uscare pana la o umiditate optima de depozitare.
Dupa cum spuneam, o actiune neexecutata, are consecinte care se regasesc in calitatea recoltei.
Pentru a ne putea bucura de o recolta calitativa si cantitativa trebuie sa tinem cont in perioada de vegetatie de tratamentele specifice.
Semintele de buruieni aflate printre boabele de grau diminueaza calitatea graului si a fainii obtinute din acesta.
Aceste seminte pot fi tinute sub control doar in cazul in care in perioada de vegetatie s-a efectuat corect tratamentul cu erbicide grau pentru combaterea si prevenirea buruienilor.
Pagubele cauzate de buruieni, daca nu sunt combatute eficient, sunt cuprinse intre 10 – 20 % si se pot ridica la 60 – 80 % din recolta.
Buruienile dicotiledonate sunt cele mai dominante in culturile de grau, gasindu-se peste 40 de specii. Cele mai daunatoare sunt urmatoarele specii: neghina (Agrostemina githago), albastrita (Centaurea cyanus), volbura (Convolvulus arvensis), turtita (Gallium aparine), musetelul nemirositor (Matricaria indora), macul rosu (Papaver rhoeas), hrisca urcatoare (Polygonum convolvulus), mustarul salbatic (Sinapis arvensis), susaiul (Sonchus arvensis), mazarichea (Vicia ssp.).
Dintre buruienile monocotiledonate, mai reduse ca numar, cele mai periculoase sunt iarba vantului (Apera spica venti) si ovazul salbatic (Avena fatua).
O alta problema o reprezinta daunatorii graului care pot deprecia cerealele si produsele obtinute din prelucrarea acestora, provocand pagube mari. Acesti daunatori, in general, sunt adaptati conditiilor de viata din magazii, silozuri, unitati de productie sau din camp, pierzand facultatea de a zbura, si nu se poate dezvolta in afara contactului cu masa de cereale sau cu planta in lan. Din aceasta cauza trebuie luate masuri de combatere a acestora inainte sa ajunga in depozitul de grau.
Pierderile cauzate de daunatori insecte cum ar fi, Gargarita graului – Sitophilus Granarius, Molia cerealelor –Sintotroga cerealella, Soarecele de casa – Mus musculus, Clestarul fainei – Tyroglipus farina, etc. se ridica la peste 10% din productia totala. Pentru un mai bun control al populatiilor de insecte care afecteaza graul in timpul depozitarii, este necesar tratamentul buncarelor cu substante special destinate (insecticide). Aceste tratamente se fac cu 3 – 4 saptamani inaintea introducerii. Cei mai fecventi contaminatori intalniti la recolta de grau pot fi: taciunele, cornul-de-secara, excrementele de soareci, hoaspe, seminte de buruieni, praf si pietre, parti din insecte, si alte recolte.
Toti acesti contaminatori au un efect negativ asupra calitatii graului, ceea ce face comercializarea acestuia mai grea si la un pret mai mic, neputand fi utilizat in industria alimentara sau de panificatie.
Inainte de depozitare, graul necesita o curatare prin vanturare atunci cand contaminantii sunt mai usori decat boabele. Vanturarea va elimina majoritatea boabelor zdrobite, hoaspele, taciunii sau boabele mici. Graul poate fi vanturat de cate ori este necesar pentru a obtine cereale curate.
Lasă un răspuns