„O mama isi poate tine doar o vreme copilul de mana, dar de inima nu-i da drumul pana la sfarsitul vietii.”
Daca as fi citit acest citat cu multa vreme in urma, as fi ramas indiferenta la insemnatatea lui, dar acum cand te vad cum dormi linistita in patutul tau, si filmul unei noi zile petrecute alaturi de tine mi se deruleaza in fata ochilor, ma simt norocoasa ca esti a mea si ca esti acum, aici, cu mine.
De multe ori gresim in fata copiilor nostrii, ii repezim si nu avem suficienta rabdare cu ei. Obositoarea zi de munca ne epuizeaza de cele mai multe ori, iar in putinul timp pe care il avem de petrecut alaturi de ei ne suparam din cauza micilor nazdravanii pe care le fac.
Dar nu este corect. Nu este bine sa le zambim tuturor celor ce sunt doar niste trecatori in viata noastra si sa ne descarcam pe cei pe care ii iubim cel mai mult.
Dar asta este viata. De multe ori este nedreapta. Dar oricat ar fi de greu, merita din plin sa traiesti pentru a te bucura de fiecare clipa de fericire, de fiecare gest si de fiecare raset al micutului tau. Sa traiesti pentru a-ti invata copilul tot ce e bine si frumos in viata, pentru a-l ocroti si a-i forma o educatie aleasa.
Miracolul vietii are loc in momentul in care plapandul copilas se naste, iar minunea universului unic in care dragostea materna este centrul unei lumi ideale, face din tine pionul cel mai important al cresterii si educarii propriului copil. In momentul in care ai devenit mama, ai facut o promisiune nescrisa in fata lumii intregi si in fata lui Dumnezeu: sa-ti pretiuesti sa sa iti iubesti copilul ca si cum ar fi cel mai de pret lucru de pe aceasta lume.
Lasă un răspuns