Atestarile arheologice stabilesc nasterea aproximativ in anul 4000 i.H. In vechime egiptenii construiau drumuri pietruite pentru a putea transporta materialele necesare ridicarii Marilor Piramide, in jurul anului 3000 i.H. In China Antica au fost realizate drumuri cu pavaje pe o lungime de 40.000 de km., apoximativ in anul 1.100 i.H. Maiasii si aztecii au avut o infrastructura de drumuri pavate in Mexic. Cel mai mare constructor de drumuri a fost Imperiul Roman, care din anul 300 i.H. a inceput constructia de suprafete din piatra, facand drumuri cu pavaje in toata Europa si Africa de Nord.
Folosirea pavajelor a cunoscut o un timp de renastere dupa cel de al II-lea Razboi Mondial cand a fost reconstruita Europa. Diversificarea formelor de constructie si folosirea culorilor in pavelele de beton a fost facuta de nemti. Tot ei folosind utilaje speciale au favorizat si marit productia de pavaje, in anii ’60. Aceste masinarii specializate au intensificat productia si folosirea pavajelor.
Folosirea pavajelor reprezinta solutia cea mai buna in decorari exterioare ({curti, gradini, trotuare, drumuri, spatii comerciale, etc.), atat din privind calitativ, cat si estetic. pavajele, datorita coloritului si a formelor deosebite, se pot integra cu usurinta in arhitectura constructiilor. Fiind realizate dintr-un material dens si omogen, pavelele au o durabilitate foarte buna si o rezistenta crescuta la traficul intens si greu. Pavajele sunt simplu de debarasat, inlocuit si recuperat, datorita faptului ca sunt montate pe un strat de nisip.
Lasă un răspuns