Cea mai mare dilema pe care este pe buzele tutror operatorilor turistici sau a propietarilor de unitati este cea a castigarii unui pariu cu turismul romanesc. Acest pariu pune in anti-teza turismul romanesc si serviciile sale si turismul international, ambele intr-o continuua si asidua concurenta pentru a atrage cati mai multi turisti pe meleeagurile lor.
In afara granitelor Romaniei situatia este simpla, serivciile de cazare sunt la cele mai inalte standarde si aici ma refer la tarile vestice ale europei, ori la tarile din sudul Europei, precum Turicia sau cele din Asia.
Spre deosebire de zona Internationala in Romania treaba sta un pic mai rau, la noi toate sunt acceptabile insa nu la inalte standarde. Stadarde care uneori sunt si nu sunt respectate, insa intre toate poamele uscate sunt cele de samanta care incet dar sigur si prin dedicare si corectitudine fata de turist, razbesc si reusesc isi creeze un nume. Deci intradevar exista si o gama de high-end care ofera cazare la cele mai inalte starde, care se regasesc in zone precum cea a Brasovului, zona Litoralui sau cea a Vaii Prahovei.
In comparatie cu turismul international, cel romanesc mai are vreo’ 10 ani de invatat si asta o zic acum in 2012, dupa 10 ani de capitalism in cea mai pura forma, cu varfuri si cu crize economice. Cand am zis 10 ani m-am referit la tot sectorul turistic al romanei, repsectiv de la varf, din partea poltica pana la ultima unitate de cazare care efectiv ia masuri.
Si da azi in zonele prezentate mai sus, dar si in altele avem conditi si preturi acesibile de cazare la standarde internationale, insa pentru a ajunge la un nivel stabil mai trebuie sa mai treaca cativa ani.
Lasă un răspuns