Categorii
Boli

Coxartroza explicata, pas cu pas

Coxartroza se caracterizeaza prin leziuni ale cartilajului articular (distrofie, eroziune), modificări de formă ale suprafetelor articulare (prin turtire), modificări de structură osoasa (chiste şi scleroză). Cartilajul articular acopera extremitatile osoase, la acest nivel capul femural si cavitatea acetabulara. Este o strucutra neinervata, de aceea nu avem dureri la mers la nivelul articulatiei soldului, chiar daca exista un coeficient de frecare intre cale doua cartilaje. Articulatia este lubrefiata de lichidul sinovial.

Leziunile cartilajului articular inseamana coxartroza prin definitie si initial constau intr-o scadere a duritatii lui, urmata de aparitia unor crapaturi la acest nivel. Aceste doua tipuri de leziuni cartilaginoase sunt reversibile printr-un tratament corect, care consta in lubrefierea articulatiei cu solutii vasco-elastice sterile, practic prin injectarea de hialuronat de sodiu direct in articulatie. Formele avansate de coxartroza presupun un contact intre cele doua oase, care sunt denudate de cartilajul articular, acesta desprinzandu-se de pe oase si aparand ca niste corpi straini in articulatie. Se asociază cu depuneri anormale de tesut osos (osteofite) mai frecvent pe marginile suprafetelor articulare, capatand diferite forme: cioc de papagal, limba de clopot, picatura de ceara, fular la nivelul colului femural. Apare şi fibrozarea (ingrosarea) capsulei articulare, dar şi scăderea cantitativă a lichidului sinovial ceea ce duce la o scădere a lubrifierii articulare, si implicit la un coeficient de frecare mai mare. La nivelul suprafetelor de contact dintre cele doua oase se poate observa aparitia unor chiste osoase, practic apar zone de resorbtie osoasa.

 

Spatiul articular este pensat, ingustat, semn obligatoriu in coxartroza. Osteoporoza difuza poate sa existe la nivelul capului femural si cotilului, mai ales in formele primitive cu evolutie lenta, la persoanele mai batrane. Osteoporoza cotilului are aspect de „palarie de arlechin”. Uneori pot sa apara zone de condensare osoasa, mai ales in partea superioara a capului femural si la nivelul cotilului, in zonele de sprijin. Toate aceste modificări determină alterări profunde ale capului femural şi ale cavitatii acetabulare, urmate de distrugerea cartilajului articular, cu rezultat imediat în cele două funcţii principale ale articulaţiei şoldului: stabilitatea şi mobilitatea, insotite de dureri foarte mari.

 

ortopedieclinica.ro/articole/ortopedie/artroza/coxartroza/65

Categorii
Boli

Cum prevenim aparitia dermatitei seboreice

Ati observat vreodata cat de multi oameni au probleme dermatologice? Una dintre cele mai frecvente afectiuni este dermatita seboreica, care consta in inflamarea pielii scalpului (si nu numai) si in aparitia scuamelor si a matretii. Cauzele acestei tulburari sunt multiple si au la baza seboreea, probleme neurologice si unele probleme de sorginte dermatologica.

Cum prevenim aparitia acestei tulburari?

Destul de simplu. In principiu, trebuie eliminati sau diminuati factorii de risc si mentinute regulile minime de igiena. Persoanele cu sanse mari de a dezvolta dermatita seboreica sunt: persoanele supraponderale, cele extrem de stresate, persoanele cu piele uleioasa, cat si cele cu istoric familial de boli neurologice (Parkinson si Alzheimer).

In ceea ce priveste regulile minime de igiena  si de preventie, acestea sunt:

a) daca aveti probleme cu matreata, atunci e bine sa va spalati pe cap de cel putin 3-4 ori pe saptamana, bineinteles, cu un detergent fara matreata;
b) cremele antifungice cu ketoconazol sunt o solutie buna pentru dermatita, iar partea buna e faptul ca ele nu necesita reteta si nici macar vizita la doctorul dermatolog;
c) folositi un sapun cu caracter usor;
d) daca dermatita apare in zona faciala, atunci nu trebui sa lasati parul facial sa creasca, intrucat el poate inrautati simptomele.

Singura parte buna la aceasta tulburare e faptul ca nu este contagioasa si nici nu altereaza in vreun fel starea de sanatate. Totusi, in functie de gravitate, dermatita seboreica poate cauza un disconfort psihic destul de mare, intrucat majoritatea bolnavilor se simt rusinati de conditia lor. Din acest motiv, e bine ca la cele mai mici semne de aparitie ale scuamelor sa va prezentati la un medic dermatolog bun, intrucat cu cat mai repede sunt tratate simptomele, cu atat mai mari sunt sansele ca aceasta afectiune sa nu se manifeste prea mult.

Categorii
Boli

Ce este pericardita?

Pericardita este o boala cardiovasculara ce consta in inflamatia celor 2 foite ale pericardului seros. Ce este pericardul? Este, practic, un invelis fibros, sub forma de sac, care acopera inima. Este de 2 tipuri:
1) fibros, amplasat la exterior;
2) seros, amplasat la interior;
Boala are de cele mai multe ori caracter infectios, fiind consecinta a unei infectii de sorginte bacteriana. De exemplu, pericardita este in stransa legatura cu tuberculoza, mai ales in tarile din lumea a treia, insa aceasta boala nu este singura cauza a inflamatiei pericardului. Alte cauze cunoscute sunt:

  • pneumonia pneumococica;
  • dializa, dupa o anume perioada de timp;
  • medicamente precum procainamida si hidralazina si cateva metisergide;
  • in urma unui infarct miocardic;
  • unele tipuri de cancer: cancerul la san si la plamani sunt destul de des asociate cu aceasta boala;
  • iradierea multipla;

Desi nu toate simptomele sunt specifice, cele mai dese simptome sunt:
1) oboseala;
2) dispneea;
3) greata si stari de voma;
4) ascita (acumularea de lichid in abdomen);

Tratamentul pericarditei este de 2 tipuri
a) medical: bazat pe anticoagulante, diuretice, perfuzii cu plasma, albumina umana si betablocanti;
b) chirurgical: procedura se numeste pericardectomie, insa la ea se recurge doar daca tratamentul medicamentos nu da rezultate. In principiu, este unicul tratament care poate vindeca complet pericardita, insa doar in anumite conditii si doar in urma unor tratamente medicamentoase initiale;

In mod normal, in functie de stadiul pericarditei si de tipul ei, tratamentul incepe cu corticoizi. Daca aceasta boala este de sorginte tuberculoasa, atunci pericardectomia nu poate avea loc decat dupa 6 luni de tratament cu tuberculostatice si corticoizi.

Diagnosticare

Diagnosticarea pericarditei se face in urma electrocardiografiei (Doppler), a unei jugulograme (procedura prin care se vizeaza/evidentiaza disparitia colapsului sistolic „x”) si prin scanarea folosind rezonanta magnetica.

Diagnostic diferential

Pana sa fie confirmat diagnosticul oficial, medicii au in vedere si alte boli. In diagnosticul diferential se iau in vedere si boli precum ciroza hepatica, probleme nefrologice, sarcoidoza si chiar si anumite tipuri de cancer.

Articol scris de echipa www.medicina101.com

Categorii
Boli

Leucemia cu celule poroase

Leucemia cu celule poroase este o forma limfatica cronica, care din pacate, este cunoscuta pentru caracterul sau imprevizibil: evolutia ei nu poate fi anticipata de catre niciun cadru medical specializat intrucat ea poate urca pe o panta destul de abrupta in termen de doar cateva zile, dar in acelasi timp, in cazurile mai fericite, poate ramane la acelasi stadiu timp de ani sau chiar de zeci de ani.

Cauzele leucemiei cu celule poroase sunt momentan necunoscute. Mai mult, pana de curand erau niste ipoteze care legau cumva aparitia acestui tip de leucemie cu consumul indelungat de tutun, expunerea la radiatii, pesticide, sau chiar si cu un stil de viata vegan. Totusi, ultimele studii au aratat ca niciunul dintre factorii de mai sus nu determina aparitia leucemiei.

Principalii factori de risc sunt pacientii barbati, cu o varsta trecuta de 50-60 de ani. Varsta medie de aparitie a acestei boli este de aproximativ 70 de ani, cu mentiunea ca in conditiile in care pacientii au avut un stil de viata incorect, leucemia cu celule paroase poate aparea si la varste mai mici.

Totusi, de unde aceasta denumire pentru aceasta boala? De la aspectul limfocitelor, atunci cand sunt studiate de un microscop electronic, care se aseamana foarte mult cu radacinile firelor de par. In realitate, leucemia cu celule poroase nu are nicio legatura cu firele de par. Este o boala a sangelui foarte grava in care celulele albe, in speta limfocitele de tip B, se transforma si nu mai pot asigura niciun mecanism de protectie in fata eventualelor infectii.

Printre simptomele acestei boli se numara:
a) oboseala permanenta;
b) rani care nu se vindeca prea des;
c) splina marita in volum;
d) diferite boli sistemice;

In ceea ce priveste tratamentul, acesta depinde foarte mult de starea pacientului, dar si de evolutia bolii. Totusi, principial vorbind, citostaticele, interferonul, cladribina si pentostatinul sunt cele mai des intalnite tratamente si totodata, cele mai de efect.

Categorii
Boli

Cum poti preveni apararitia melanomului

Lumina soarelui este de departe cea mai importantã cauzã a melanomului. S-a inregistrat o crestere alarmantã a numãrului de cazuri de melanom in fiecare an. Melanomul creste cantitativ mai mult decât orice alt fel de cancer.

Si acest lucru este rezultatul subtierii stratului de ozon. Ozonul este o parte, un strat al atmosferei care blocheazã razele ultraviolete. Este estimat cã, in SUA, o persoanã din 100 va dezvolta melanomul pe parcursul vietii. Melanomul apare in mod frecvent intre 20-60 ani, dar poate apãrea la orice vârstã. Se stie cã acum este cel mai intâlnit tip de cancer la femeile intre 25-29 ani.

Melanomul este mai des intâlnit la persoanele care lucreazã in birouri, decât la cele care lucreazã in aer liber (muncitori, constructori). Acest lucru (se considerã) se intâmplã din cauza faptului cã cei care lucreazã in birouri sunt mai vulnerabili la expunerea la ultraviolete, in iesirile lor in weekend si vacante, când capãtã arsuri. Este evident cã aceste scurte arderi ale soarelui sunt direct rãspunzãtoare de dezvoltarea acestui tip de cancer. Persoanele care au pielea albã, deschisã si care au in familie un membru care a avut melanom trebuie sã fie in mod special atenti si sã faca teste complete de piele in fiecare an. Existenta unui caz de melanom in istoria familiei duce la un mare risc de dezvoltare a melanomului.
Melanomul in fazele sale initiale aratã ca o simplã alunitã. Alunitele sunt mici pete sau excrescente ale pielii, inofensive. Pot varia in culoare de la tonuri de roz deschis pânã la maro inchis si negru. Toatã lumea are alunite; unii dintre noi avem mai multe decât altii. Numãrul de alunite depinde de genele dumneavoastrã si de expunerea la soare pe parcursul copilãriei. Rar, o alunitã va deveni canceroasã. Dacã acest lucru se intâmplã se numeste melanom. Pentru a distinge melanomul de alunite, dermatologii au creat câteva criterii cunoscute sub denumirea de ABCD:

A=asimetrie,
B=margini,
C=culoare
D=diametru.

Dacã aveti o alunitã care este asimetricã(când vã uitati la ea, cele douã jumãtãti nu aratã la fel), marginile nu sunt regulate si nu sunt perfect rotunde, culoarea are mai multe nuante si diametrul este mai mare de 1/4 inch atunci ar trebui sã mergeti la un doctor. La bãrbati, melanomul apare cel mai des pe spate, iar la femei pe picioare.

O persoanã poate evita melanomul evitând lumina soarelui si folosind creme ecran cu factor de protectie minim 15 sau mai mare cât se expune la soare. Melanomul este de obicei tratat prin interventie chirurgicalã, fiind inlãturat. Dupa ce melanomul este inlãturat, cancerul este examinat la microscop de un medic patolog ce va mãsura grosimea melanomului.

Cu cât este mai repede inlãturat melanomul si cu cât este mai subtire cu atât sansele de vindecare sunt mai mari. Cu cât stã mai mult pe corpul dvs, cu cât este mai gros cu atât sunt mai mari sansele de a muri de melanom chiar dacã a fost pur si simplu tãiat de pe corpul dvs. Pentru a reduce riscul de a muri de melanom aveti nevoie de medicinã preventivã.

Trebuie sã evitati expunerea la soare intre orele 10-14 si sã verificati, o datã pe lunã, dacã vreuna dintre alunite se modificã.

Pielea este unicã pentru cã este unul dintre putinele organe pe care le putem vedea. Un control vizual al pielii o datã pe lunã, evitarea soarelui si folosirea regulatã a unei lotiuni, pot ajuta la prevenirea mortii din cauza melanomului.

In multe cazuri de cancer una dintre metodele recomandate de tratament este radioterapia. Așadar tratamentele de cancer prin radioterapia moderna ofera noi perspective pacientilor, cu sanse de vindecare mult mai mari decat în trecut prin radioterapia conventionala.

Categorii
Boli

Cum sa te protejezi de raceala

In mai putin de 2 saptamani, toamna va sosi oficial si va aduce cu sine primul val de viroze respiratorii. Paradoxal, nu iarna se numara cele mai multe cazuri de viroze respiratorii, ci primavara si la inceputul toamnei, atunci cand corpul este martor al schimbarilor dese de temperatura

Virozele respiratorii, afectiuni mult mai cunoscute sub formele de raceli simple, sunt conditii medicale usor de tratat, dar care la fel de usor sunt si de prevenit.
Ce trebuie facut pentru a va proteja de raceala?

1. Sa va alimentati cu multe fructe, de preferinta bogate in vitamina C. Chiar daca inca e vara si pepenii inca se mai gasesc peste tot, asigurarea dozelor zilnice recomandate de vitamina C va poate scuti de multe probleme si bineinteles, de drumurile catre doctorul de familie, dar si de cheltuieli pe medicamente.

2. Nu va lasati pacaliti de frig si nici de schimbarile de temperatura. Primele zile de septembrie vor aduce fluctuatii mari de temperatura, cu dimineti si nopti reci, dar cu zile calduroase. Se recomanda alegerea unor haine mai groase, de preferinta cu fermoar, astfel incat sa va puteti racori in eventualitatea in care se incalzeste in timpul zilei;

3. Puneti pret pe sanatatea voastra si evitati mediile aglomerate si mijloacele de transport in comun. Avand caracter infectios, virozele respiratorii se transmit foarte usor de la om la om, asta mai ales in medii inchise precum autobuzele, trenurile sau metroul.

4. Evitati consumul cafelei, al sucurilor acidulate si pe cat posibil, reduceti tigarile. Pe langa faptul ca aceste obiceiuri nu sunt sanatoase, ele contribuie in mod activ la reducerea imunitatii asigurate de sistemul imunitar. Renuntarea la oricare dintre cei 3 factori reprezinta un prim pas, asta cu toate ca pentru o imunitate de fier, se recomanda la abandonarea definitiva atat al cafelei si a sucurilor acidulate, dar si al tigarilor.

viitordoctor.wordpress.com

Categorii
Boli

Despre bolile de piscina

Nici ochii nu sunt feriti de riscuri
Pericolul de a dezvolta asa-numita conjunctivita de piscina este extrem de mare daca frecventati astfel de locuri de agrement. Boala este data de Chlamydia trachomatis si este considerata mult mai grava prin comparatie cu forma obisnuita a inflamatiei oculare Este extrem de contagioasa, iar numarul de cazuri este mai mare vara, pentru ca temperatura ridicata a aerului favorizeaza dezvoltarea germenilor. Se manifesta prin inflamatia severa a pleoapelor si secretie conjunctivala mucopurulenta. Are o perioada de incubatie de 2-19 zile. Tratamentul este complex, include mai multe tipuri de medicamente, printre care antibiotice, dezinfectante oculare si antialergice. O masura foarte buna de prevenire a acestei boli este spalarea ochilor cu apa curata la iesirea din bazin.

O alta afectiune oculara frecventa este xeroza. Se caracterizeaza prin uscarea si contractarea conjunctivei, disparitia secretiei lacrimale si opacifierea corneei care, in unele cazuri, devine alba. Agentul declansator il constituie de cele mai multe ori substantele dezinfectante din apa.

Masuri de prevenire
Daca suferiti de afectiuni acute sau cronice, este bine sa evitati astfel de locuri, atat pentru binele dumneavoastra (ar putea sa va agraveze starea, avand un sistem imunitar slabit, vulnerabil la imbolnavire), cat si al celor din jur. Inainte de a pleca de acasa, asigurati-va ca nu aveti leziuni la nivelul pielii prin care ar putea patrunde usor agentii patogeni. Nu mergeti la strand imediat dupa ce v-ati epilat. Faceti dus inainte si dupa baia in piscina, pentru igiena si pentru a indeparta urmele de clor de pe piele. Incercati sa nu inghititi apa in timp ce inotati. Pentru a evita instalarea micozelor, dupa baie stergeti bine toata suprafata pielii, cu un prosop curat, uscat, de uz personal. De asemenea, tot in acelasi scop, este obligatorie purtarea papucilor. Cimentul din jurul bazinului, gratarul de pe marginea piscinei sau de la dus sunt principalele surse de bacterii, virusuri si ciuperci.

Urechile – victime colaterale
Apa infectata care patrunde in conductul auditiv poate provoca otita externa. Cele mai periculoase sunt otitele micotice, cauzate de o serie de ciuperci, pe care pacientii le contracteaza atat din apa, cat si printr-o curatare excesiva a urechilor cu betisoare ce nu sunt avizate dermatologic. Tratamentul consta in administrarea de antibiotice si antiinflamatoare. Otita necesita un timp destul de lung de vindecare. Suferinta apare la cateva zile dupa baie si se manifesta cu mancarimi, durere intensa, senzatie de ureche infundata etc. Evitati piscinele si strandurile cu apa tulbure, care au un miros penetrant (inclusiv de clor) sau in care exista frunze, nisip, gunoaie.

ANTIMICOTICE 100% NATURALE
Diluati trei picaturi de ulei esential de eucalipt in doua lingurite de ulei de jojoba. Aplicati acest amestec pe zona afectata.
Faceti badijonari locale de doua ori pe zi cu ceai de brusture sau tinctura diluata de galbenele sau de musetel.
Folositi tinctura diluata de smirna (este interzisa femeilor insarcinate), de echinaceea sau sovarf, de trei ori pe zi.
Pentru a va creste imunitatea si a grabi vindecarea, beti zilnic doua cani de ceai de urzica, brusture, radacina de papadie si menta.
Frictionati zona afectata cu usturoi zdrobit.
Pentru vindecarea micozei piciorului, inmuiati-va talpile (inainte de culcare) intr-un lighean cu apa calda in care ati pus cate doua picaturi de ulei de galbenele, ulei de levantica si ulei de arbore de ceai. Dimineata aplicati intre degete un amestec din aceleasi uleiuri.

Categorii
Boli

Tipurile de alergii

Responsabil pentru semnalarea elementelor straine care patrund in organismul nostru este sistemul imunitar, deci acesta este sursa diferitelor tipuri de alergii pe care oamenii le prezinta. Alergia este defapt o reactie anormala a sistemului nostru imunitar la un corp strain care pantrunde in corpul nostru, purtand denumirea de alergen.

Astfel sistemul nostru imunitar ataca substantele care pantrund in organism, aceste substante fiind in mod normal inofensive fata de alte elemente straine care au efecte nocive asupra oganismului, boli, virusi etc. Faptul ca avem o alergie, este defapt mecanismul de prevenire a patrunderii alergenului in corpul nostru.

Astfel multitudinea de tipuri de alergii depinde de tipul de alergen care a declansat alergia. Cele mai cunoscute si rapsandite tipuri de alergen sunt parul animalelor, blana acestora, praful si nu in ultimul rand si poate cel mai raspandit polenul. Tipurile de alergeni mai putin raspandite sunt mucegaiul, fumul de tigara, febra fanului este provocat de polen. Astfel febra fanului poarta denumirea de alergie la polen. Astfel alergia la polen apare primavara si poate sa tina pana in toamna tarziu fiind cauzat de polenul pe care il regasim in aer. Astfel polenul odata inhalat vor fi declansate celulele mastocitare care vor elibera histamina cauzand inflamarea sinusurilor si in cele mai frecvente cazuri aparand si stranuturile.

Despre alergia alimentara putem spune ca este una din cele mai raspandite tipuri de alergii. Arahidele sunt vinovate de producerea celor mai frecvente alergii alimentare, putand cauza alergii moderate plana la alergii extrem de severe. Alte produse alimentare care cauzeaza in mod frecvent un anumit tip de alergie ar mai putea fi alunele, nucile si fisticul. La copii cele mai frecvente alergii alimentare este oul, din cauza anumitor proteine din partea alba a oului, totusi peste acest tip de alergie se poate trece in cele din urma. Un fapt destul de important ar fi acela de a se face diferenta dintre alergia alimentara si intoleranta alimentara, acest lucur putand fi determinat doar dupa consultatia la medic.

Alte tipuri de alergie pot fi declansate de anumite medicamente. Alergiile la medicamente pot sa aibe reactii extrem de periculoase, penicilina fiind unul dintre medicamentele care provoaca cele mai frecvente alergii, fiind tratata cu alte tipuri de antibiotice. Putem recunoaste o alergie la medicamente prin: dificultati de respiratie sau anafilaxie, mancarime in zona gatului, eruptie. Si aici trebuie facuta diferenta ditre alergie sau o anumita reactie secundara la medicament. Oricum orice reactie neobistnuita la un a numit medicament trebuie luata in considerare si in special acordata atentia atunci cand se ia pentru prima data un anumit medicament.

In primul rand trebuie sa identificam tipul de alergie pe care il avem pentru a cunoaste alergenul vinovat pentru declansarea alergiei putand astfel evita reactia alergica. Prin evitarea alergenului responsabil declansarii alergiei este cea mai buna forma de protectie. Cunoscand tipul de alergie specific persoanei in cauza permite medicului acordarea coecta a tratamentului in vederea diminuarii reactiilor alergice si disconfortului existent alergiei. http://publicaarticol.com/sanatate/boli/diferite-tipuri-de-alergii/

Categorii
Boli

Ce este alergia?

Ce este alergia si de ce o persoana manifesta o reactie alergica la o substanta in timp ce altele nu?

Exista modalitati de a preveni alergiile si care sunt alergiile care au o manifestare mai severa? Oamenii au devenit constienti de aceste intrebari, din cauza efectelor incomode ale multor alergii. Diferite persoane au sensibilitati unice, care pot fi manifestate prin alergii. Avand alergii destul de comune si, deoarece nu pun viata in pericol, alergiile nu sunt ceva de care trebuiesa ne fie frica.

Odata ce au fost declansate si identificate , este usor sa venim cu modalitati de prevenire si sa gestionam semnele si simptomele de insotire.

O alergie este modul in care sistemul imunitar reacioneaza la o anumita substanta, care in mod normal este inofensiva pentru organism. Aceste substante din mediu, care pot provoca alergii sunt numite alergeni. Reactia se spune ca este o supracompensare in care sistemul imunitar identifica acesti alergeni, de obicei, inofensivi, ca elemente straine, care declanseaza sistemul imunitar sa le atace si sa le elimine din organism. Dupa cum este cunoscut de multi, sistemul imunitar este proiectat pentru a apara organismul impotriva substantelor necunoscute care pot provoca daune si anumite boli. In acest caz, cu toate acestea, substantele atacate de sistemul imunitar sunt de fapt inofensive si, prin urmare, sistemul imunitar reactioneaza la o alarma falsa. Avand o reactie alergica nu inseamna ca avem o boala in sine.

Exista o varietate de semne si simptome pe care o persoana le poate prezenta atunci cand au o reactie alergica. Reactia alergica sau de reactie, incepe atunci cand un alergen intra in organism si declanseaza un raspuns al anticorpilor. Anticorpii IgE sunt produsi si eliberati in sistem. Apoi, acesti anticorpi adera la celulele mastocitare, care sunt responsabile pentru eliberarea anumitor substante, cum ar fi histamina, o data ce alergenul vine in contact cu anticorpii. Substantele eliberate de celulele mastocitare de multe ori sunt reprezintate prin semne si simptome, cum ar fi umflarea, roseata, iritarea si altele. Mastocitele exista in tesuturile care sunt, de obicei, in contact cu mediul extern. Reactia alergica poate aparea imediat sau chiar dupa o zi sau doua dupa contactul cu alergenul.

Alergenii comuni sunt anumite alimente, polenul, praful, animalele de blana, muscaturi de insecte sau intepaturi, medicamente. Acesti alergeni pot duce la reactii alergice caracterizate prin curgerea nasului, congestie nazala, mancarimi ale ochilor sau iritatie, inflamatie, roseata sau eruptii cutanate. In cazurile mai severe, exista, de asemenea, dureri abdominale, varsaturi sau probleme de respiratie. Reactiile alergice pot fi foarte grave si cauzeaza reactii anafilactice care pot pune viata in pericol.

In prezent, exista multe teste de diagnosticare disponibile pentru a sti ce alergii are o persoana. Este important sa se identifice ce este alergia pentru a putea veni cu o buna gestionare pentru semnele si simptomele care rezulta din reactia alergica. O persoana poate efectua un test de piele sau un test de sange pentru a determina si evalua anticorpii IgE prezenti in organism. Rezultatele sunt apoi utilizate pentru a identifica ceea ce declanseaza alergia.

Cu aceste informatii, medicul poate diagnostica corect cauza si atribui tratamente. Stiind ce este alergia si cauzele probabile, o persoana poate fi acum mult mai constienta cu privire la ceea ce el ar trebui sa evite pentru a preveni reactiile alergice.

Categorii
Boli

Bulimia

Probabil ca v-ati intrebat ce este bulimia? Cum se manifesta? Cine o prezinta? Ei bine, bulimia este o dereglare cronica, ce se manifesta prin a te hrani excesiv de mult pe ascuns, iar apoi, tot pe ascuns, sa vomiti tot ce ai mancat, actul vomei fiind provocat voit. Persoanele care sufera de bulimie apeleaza si la laxative sau diuretice, ori la exercitii fizice care epuizeaza foarte tare organismul.

Varsta la care se instaleaza cel mai des bulimia este de 18-20 de ani. Femeile sunt cele mai afectate pentru ca, in cele mai multe cazuri, acestea nu sunt appreciate la adevarata lor valoare sau sunt complet ignorate. Bineinteles, fiecare femeie doreste sa arate bine, insa unele recurg la niste actiuni extreme care le costa sanatatea . Pe langa slabit, bulimia mai provoaca si depresie si alte complicatii la nivel mental.

S-a descoperit ca unii bulimici sunt obsedati de cantitatea de apa pe care o beau (potomania- 10/15l de apa pe zi), unii sunt dipsomani (consuma cantitati mari de acool, boala diferita de alcoolism).

Bulimia este o boala grava, care isi are radacinile in societatea de astazi. Multi factori care ne inconjoara pot cauza bulimie, problemele in familie, problemle cu iubitul, problem legate de propria persoana, pentru ca exista oameni care sunt extrem de vulnerabili si naivi, in special elevele si studentele.
Cum se manifesta bulimia?
Exista trei stadii de criza in cadrul bulimiei:
• Precriza (persoana in cauza are un nivel crescut de iritabilitate, predomina o stare de tensiune si de nervozitate; in acest stadiu, persoana cauta sa manance cate ceva)
• Criza propriu-zisa (persoana isi va pierde controlul si va manca o cantitate foarte mare de alimente intr-un timp scurt; apoi urmeaza durerile abdominale si secventele in care persoana incepe sa vomite, urmate de perioade crunte in care se invinovateste si se rusineaza de faptele facute)
• Postcriza (persoana se simte jenata si regrete lucrurile pe care le-a facut, insa nu se poate stapani, gandindu-se ca nu are nicio scapare)
Urmarile bulimiei:
• Tulburari grave ale ciclului menstrual
• Probleme dentare grave si de cele mai multe ori ireversibile
• Alterarea musculaturii buco-faringiene
• Probleme digestive
• Probleme sanguine
• Probleme hormonale
• Problem ale oaselor
• Caderea parului
• Depresie
• Imbatranire precoce
• Stare de neliniste

Tratamentul bulimiei este unul complex, care trebuie analizat si supravegheat constant. Uneori este necesara spitalizarea, insa, cel mai bun tratament este sustinerea din partea prietenilor si rudelor, pentru cu, dupa cum spuneam, aceasta problema fizica provine din problem emotionale.