Conceptul de evaluare are doua sensuri in activitatea de reintegrare sociala si supraveghere. Primul sens face referire la evaluarea clientului iar cel de-al doilea la evaluarea interventiei.
Evaluarea clientului poate fi definita ca procesul prin care consilierul de probatiune aduna informatii, exploreaza faptele, gandurile, sentimentele si conduita clientului, urmand ca la final sa elaboreze, in functie de datele de mai sus, o analiza a nevoilor, a motivatiei si a riscului. Aceasta analiza este importanta deoarece cu ajutorul ei consilierul formuleaza planul de interventie/supraveghere.
Evaluarea finala incearca sa determine eficacitatea intregului proces de supraveghere a unui individ care se afla in evidenta serviciului de probatiune. Aceasta evaluare finala se bazeaza pe rezultatele evaluarii initiale. Rezultatele evaluarii initiale servesc drept termene de comparatie, cu ajutorul lor determinande-se progresul realizat in urma interventiei.
Inainte de a elabora planul de supraveghere, consilierul de probatiune trebuie sa faca o evaluare a clientului. Aceasta evaluare are rolul de a ajuta consilierul sa introduca in planul de supraveghere informatii cu privire la nevoile clientului, in special nevoi criminogene care au legatura cu savarsirea infractiunii, informatii despre riscul savarsirii din nou a unor infractiuni sau despre riscul pe care clientul il prezinta pentru public sau chiar pentru propria persoana.
Evaluarea presupune mai multe metode de culegere a datelor precum: interviuri, aplicarea unor chestionare, vizite la domiciliu, consultarea unor documente relevante, contacte cu membrii familiei sau reprezentanti ai locului de munca al infractorului.
In cazul in care clientul solicita asistenta si consiliere din partea serviciului de probatiune, se realizeaza o evaluare suplimentara a clientului, dimensiunile urmarite fiind cele ale riscului, nevoilor si motivatiei pentru schimbare. In urma acestei evaluari pe baza informatiilor obtinute se face planificarea interventiei.
Clasificarea interviurilor:
In functie de gradul de structurare al interviului, acesta se imparte in:
Interviu structurat – un tip de interviu in care operatorul nu are autonomie sau initiativa, intrebarile fiind foarte clare si succesiunea lor fiind in prealabil stabilita.
Interviu semistructurat – un interviu cu intrebari clar formulate, insa a caror ordine este stabilita de operator.
Interviu nestructurat – un interviu in aparenta informal.
Lasă un răspuns